1. De ce evaluarea impactului este o problemă strategică, nu doar una tehnică
În politicile de ocupare, evaluarea este adesea tratată ca o etapă administrativă: un set de indicatori raportați la finalul unui proiect sau al unui ciclu bugetar. În realitate, evaluarea este una dintre cele mai politice decizii din întregul sistem, deoarece definește ce anume este considerat „succes”. Dacă succesul este măsurat prin numărul de persoane care au participat la un curs sau care au semnat un contract de muncă, sistemul va produce exact acest tip de rezultate, chiar dacă ele nu generează schimbare durabilă.
În comunitățile vulnerabile din România, precum cele din Maramureș sau din zonele rurale ale Transilvaniei, o evaluare superficială poate crea o iluzie de progres. O persoană poate fi scoasă din șomaj pentru câteva luni, iar programul este raportat ca reușit, în timp ce familia ei rămâne dependentă de migrație sau ajutoare sociale. Evaluarea impactului real trebuie să pună întrebarea mult mai dificilă: au crescut șansele acestei persoane de a avea o viață economică stabilă?
În Europa de Vest, din ce în ce mai mult, evaluarea măsurilor active de ocupare este legată de ideea de „traiectorii profesionale” și „integrare durabilă”. România, însă, continuă să utilizeze predominant indicatori de ieșire imediată din șomaj, ceea ce favorizează soluțiile rapide și fragile în detrimentul celor sustenabile.
2. De ce evaluările clasice ratează realitatea comunităților
Sistemele clasice de evaluare sunt construite pentru a satisface nevoile instituțiilor, nu pentru a înțelege viețile oamenilor. Ele sunt eficiente pentru a controla cheltuirea banilor și pentru a produce rapoarte agregate, dar sunt foarte slabe în a surprinde procesele sociale complexe care au loc într-o comunitate.
Într-un sat din Maramureș, de exemplu, o persoană poate participa la un curs de calificare, poate fi angajată într-o firmă din oraș pentru șase luni, după care contractul se termină și ea revine la muncă sezonieră în străinătate. Din punct de vedere statistic, programul a „funcționat”: rata de ocupare a crescut temporar. Din punct de vedere comunitar, însă, nu s-a produs nicio schimbare structurală.
Mai mult, evaluările clasice ignoră efectele indirecte. Un program poate avea rezultate bune pentru câțiva indivizi, dar poate eșua în a crea locuri de muncă locale sau poate chiar să încurajeze migrația celor mai competenți. Fără o analiză la nivel de comunitate, aceste dinamici rămân invizibile.
3. Ce înseamnă, de fapt, impact real la nivel comunitar
Impactul real al măsurilor active de ocupare trebuie înțeles ca o transformare a capacității unei comunități de a-și susține membrii prin muncă decentă. Nu este vorba doar de câți oameni sunt angajați, ci de cum se schimbă structura oportunităților locale.
Stabilitatea este o dimensiune cheie. O comunitate cu impact real este una în care oamenii nu mai sunt prinși într-un ciclu de șomaj, migrație și muncă informală. Calitatea muncii este la fel de importantă: venituri previzibile, condiții de muncă sigure și acces la protecție socială sunt indicatori mult mai relevanți decât simpla existență a unui contract.
În plus, impactul real înseamnă și capacitate colectivă. Dacă după un program există mai multe firme locale, mai multe inițiative de economie socială sau mai multe parteneriate între angajatori și comunitate, atunci politica a contribuit la dezvoltare, nu doar la plasare.
4. Cum poate fi evaluat impactul dincolo de cifre
Pentru a capta aceste dimensiuni, evaluarea trebuie să combine datele cantitative cu instrumente calitative și participative. Urmărirea longitudinală a beneficiarilor – pe doi, trei sau cinci ani – este esențială pentru a înțelege dacă integrarea este durabilă sau doar temporară.
La nivel comunitar, trebuie colectate date despre structura economiei locale: câte locuri de muncă există, în ce sectoare, cât de stabile sunt. Interviurile cu angajatori, lideri comunitari și beneficiari pot arăta dacă măsurile de ocupare au contribuit la schimbarea acestei structuri.
În multe țări europene, se folosesc deja metode de evaluare participativă, în care comunitățile sunt implicate direct în definirea succesului. Acest lucru este crucial pentru ca evaluarea să reflecte realitatea locală.
5. Rolul organizațiilor societății civile în evaluarea impactului
Organizațiile societății civile sunt printre puținii actori care pot urmări procesele pe termen lung la nivel comunitar. Ele nu sunt limitate de cicluri bugetare anuale și pot construi relații de încredere cu beneficiarii.
OSC-urile pot documenta traiectorii de viață, pot observa schimbări subtile în dinamica comunităților și pot semnala atunci când politicile produc efecte negative sau neintenționate. În plus, ele pot facilita participarea comunității în procesul de evaluare, transformând evaluarea într-un instrument de învățare și ajustare.
6. Concluzie: de la evaluare formală la guvernanță inteligentă
Dacă evaluarea rămâne un exercițiu birocratic, politicile de ocupare vor continua să producă rezultate fragile. Dacă, însă, evaluarea devine un instrument de înțelegere a realității comunitare, politicile pot fi ajustate pentru a produce schimbare reală.
În România, în special în regiuni precum Ardealul și Maramureșul, această schimbare de paradigmă este esențială. Măsurile active de ocupare trebuie judecate nu după cât de bine arată în rapoarte, ci după cât de mult reduc precaritatea și cresc capacitatea comunităților de a-și construi propriul viitor.
Gabor Bogdan
Referent dezvoltare, implementare a politicilor și a măsurilor active pe piața muncii S
