Conform legislației, accesibilitatea presupune ansamblul de măsuri și lucrări de adaptare a mediului fizic, precum și a mediului informațional și comunicațional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esențial de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor persoanelor cu handicap în societate (art.5 Legea 448/2006)
Accesibilitatea este un vector esențial pentru incluziune, fiind definit în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD) ca un principiu general (art 3), obligație generală a Statelor (art 4) și un domeniu de intervenție specific (art 9).
Măsurile prevăzute de Convenție pentru Statele părți includ acțiuni pentru:
a) a elabora, promulga şi monitoriza implementarea standardelor minime şi instrucţiunilor pentru accesibilizarea facilităţilor şi serviciilor deschise publicului sau oferite acestuia;
b) a se asigura că entităţile private care oferă facilităţi şi servicii deschise publicului sau oferite acestuia ţin cont de toate aspectele legate de accesibilitate, pentru persoanele cu dizabilităţi;
c) a asigura părţilor implicate formare pe problemele de accesibilitate cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi;
d) a asigura, în clădiri şi în alte spaţii publice, semne în limbaj Braille şi forme uşor de citit şi de înţeles;
e) a furniza forme de asistenţă vie şi intermediere, inclusiv ghizi, cititori şi interpreţi profesionişti de limbaj mimico-gestual, pentru a facilita accesul în clădiri şi în alte spaţii publice;
f) a promova alte forme adecvate de asistenţă şi sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi în vederea asigurării accesului acestora la informaţie;
g) a promova accesul persoanelor cu dizabilităţi la noi tehnologii şi sisteme informatice şi de comunicaţii, inclusiv la internet;
h) a promova proiectarea, dezvoltarea, producerea şi distribuirea de tehnologii şi sisteme informatice şi de comunicaţii accesibile, încă din fazele incipiente, astfel încât aceste tehnologii şi sisteme să devină accesibile la costuri minime.
Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor contribuie la armonizarea actelor legislative și administrative ale statelor membre UE în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile anumitor produse și servicii, în special prin eliminarea și prevenirea barierelor din calea liberei circulații a anumitor produse și servicii accesibile.
Transpunerea Directivei UE în legislația românească asigură buna funcționare a pieței interne și facilitează comerțul transfrontalier și mobilitatea, încurajând inovarea. Astfel, potrivit actului normativ aprobat de Guvern, trebuie reglementate următoarele produse introduse pe piață după 28 iunie 2025:
- sisteme hardware de uz general destinate consumatorilor și sisteme de operare pentru aceste sisteme hardware;
- echipamente terminale destinate consumatorilor dotate cu capacități informatice interactive, utilizate pentru servicii de comunicații electronice;
- echipamente terminale destinate consumatorilor dotate cu capacități informatice interactive, utilizate pentru accesul la serviciile mass-media audiovizuale;
- e-readere.
- terminale de plată pentru autoservire.
Totodată, vor trebui asigurate condiții de accesibilitate următoarelor terminale pentru autoservire destinate furnizării de servicii, introduse pe piață după 28 iunie 2025:
- bancomate;
- automate pentru bilete;
- automate de check-in;
- terminale pentru autoservire interactive care furnizează informații, exceptând terminalele instalate drept componente integrate ale vehiculelor, aeronavelor, navelor sau materialului rulant.
Directiva privind Egalitatea de Tratamente în Ocupare (2000/78/EC): Interzice discriminarea în domeniul muncii, incluzând obligativitatea adaptării rezonabile a locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilități.
În vederea asigurării respectării și implementării CDPD, beneficiarii au obligația să implementeze, corespunzător obiectivelor proiectelor, următoarele măsuri specifice prevăzute prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap:
Articolul 72 (1) Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap. ”Ghid – Reflectarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități în pregătirea și implementarea programelor și proiectelor cu finanțare nerambursabilă alocată României în perioada 2021-2027” – Anexe 10 (2) Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării şi orientării profesionale, are acces la informare şi la alegerea activităţii, conform dorinţelor şi aptitudinilor sale. (3) Datele şi informaţiile personale colectate în cursul procesului de evaluare şi orientare profesională sunt confidenţiale şi pot fi utilizate numai în interesul şi cu acordul persoanei cu handicap în cauză. Articolul 73 (1) Beneficiază de orientare profesională, după caz, persoana cu handicap care este şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experienţă profesională sau cea care, deşi încadrată în muncă, doreşte reconversie profesională. (2) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal al acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orientarea profesională. (3) Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organizează, conform legii, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare.
Articolul 74 (1) În vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi reconversiei profesionale a persoanelor cu handicap, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice: a) să realizeze/diversifice/susţină financiar programe privind orientarea profesională a persoanelor cu handicap; b) să asigure pregătirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în domeniul handicapului; c) să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap cu cerinţele pieţei muncii; d) să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare profesională în orice meserie, în funcţie de abilităţile persoanelor cu handicap. (2) Evaluarea şi orientarea profesională a adulţilor cu handicap se realizează de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în condiţiile legii.
Articolul 75 (1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova profesional.
(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în special, pentru comunitatea căreia aparţine; ”Ghid – Reflectarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități în pregătirea și implementarea programelor și proiectelor cu finanțare nerambursabilă alocată României în perioada 2021-2027” – Anexe 11
b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil persoanelor cu handicap;
c) să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei funcţional;
d) să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi protejate autorizate şi locuinţe protejate;
e) să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;
f) să acorde sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru produsul muncii persoanei cu handicap;
g) să diversifice şi să susţină diferite servicii sociale, respectiv consiliere pentru persoana cu handicap şi familia acesteia, informare pentru angajatori, angajare asistată şi altele asemenea;
h) să promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap;
i) să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidenţierea ofertei de muncă din rândul persoanelor cu handicap;
j) să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creşterii gradului de conştientizare/ sensibilizare a comunităţii cu privire la potenţialul, abilităţile şi contribuţia persoanelor cu handicap la piaţa muncii; k) să realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe şi proiecte având ca obiectiv creşterea gradului de ocupare;
l) să iniţieze şi să susţină campanii de sensibilizare şi conştientizare a angajatorilor asupra abilităţilor persoanelor cu handicap;
m) să iniţieze programe specifice care stimulează creşterea participării pe piaţa muncii a forţei de muncă din rândul grupurilor supuse riscului major de excluziune socială.
Articolul 77 (1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci şi de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu dispoziţiile speciale din prezenta lege.
(2) În sensul prezentei legi şi numai în contextul încadrării în muncă, prin persoană cu handicap se înţelege şi persoana invalidă gradul III.
Articolul 83 (1) Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi: a) cursuri de formare profesională; b) adaptare rezonabilă la locul de muncă; c) consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii; d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puţin 45 de zile lucrătoare; e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia; f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens. (2) Finanţarea drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) pentru persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.
Referitor la implementarea accesibilizării infrastructurii de transport Regulamentul TEN-T (Reteaua Trans -Europeană de Transport) prevede standarde de accesibilitate pentru gări, stații, vehicule și infrastructuri conexe și prevede obligația ca toate infrastructurile noi sau modernizate să fie complet accesibile. Standardele de accesibilitate în transportul public prevăd: acces pentru scaune rulante, ghidare tactilă pentru persoanele cu deficiențe de vedere, panouri vizuale și audio.
Propunere: Dezvoltarea unei rețele de transport public accesibilă și financiar, în special în zonele rurale și pentru persoanele din medii defavorizate. Acest lucru va permite mai multor persoane să aibă acces la locuri de muncă situate în alte regiuni.
Prin dialog social se dorește implicarea entităților, sindicatelor și a angajatorilor în adaptarea locurilor de muncă, promovarea drepturilor persoanelor din medii defavorizate și a celor cu dizabilități și monitorizarea accesibilității acestora la locurile de muncă.
Așteptăm opiniile voastre cu privire la modul de aplicare al acestor prevederi privind accesibilitatea locurilor de muncă și a infrastructurii de transport, precum și propuneri și exemple de bune practici care sprijină implementarea tehnologiilor de accesibilitate în transport și locuri de muncă.
