Potrivit actelor normative în vigoare, vizând piața muncii, am evaluat eficiența politicilor pieței muncii, în România și la nivel european din perspectiva următorilor indicatori:  gradul de ocupare a forței de muncă și rata șomajului; condițiile de muncă și salariul; echilibrul dintre viața profesională și personală; incluziunea pe piața muncii.  

În evaluarea eficacității politicilor pieței muncii din perspectiva „gradului de ocupare a forței de muncă și a ratei șomajului”, am constatat că majoritatea statelor UE au rate scăzute ale șomajului, dar există discrepanțe între statele membre. Conform datelor Eurostat, pe trimestrul al doilea din anul 2024, România se află la mijlocul graficului vizând acest indicator, cu o rată a șomajului de 5,3%. De menționat că în prezent, cea mai mare rată a șomajului la nivelul UE se regăsește în Spania – 11,7%, iar cea mai mică rată a șomajului este în Cehia – 2,6%.

Am constatat că deși șomajul în România este moderat, există o problemă cu migrația forței de muncă calificate, care cauzează un deficit de muncitori în anumite sectoare. Rata de ocupare este relativ scăzută pentru anumite grupuri, cum ar fi tinerii și persoanele din mediul rural.

Aspecte care necesită îmbunătățiri din perspectiva indicatorului ocuparea forței de muncă și șomajul: – Facilitarea accesului tinerilor și persoanelor din zonele defavorizate la programe de formare profesională în concordanță cu necesitățile reale ale pieței muncii;

– Combaterea migrației prin oferirea de condiții de muncă mai bune.

În evaluarea eficacității politicilor pieței muncii din perspectiva „condițiilor de muncă și a salariilor”, am constat că cel mai important instrument legislativ în acest sens îl reprezintă Directiva europeană privind salariile minime adecvate. Se dorește astfel asigurarea unor standarde minime decente la nivelul tuturor statelor membre, mai ales având în vedere discrepanțele mari între salariile din Europa de Vest și  cele din Europa de Est.

La nivelul României, salariul minim este unul dintre cele mai mici din UE, aflându-se în partea de jos a clasamentului, cu 743 euro.

De menționat, că cel mai mare salariu minim la nivelul UE este în Luxembourg (2.571 euro), iar cel mai mic este în Bulgaria (477 euro).

O altă problemă majoră în România o reprezintă așa numita „muncă la negru” sau subdeclarată.

În ceea ce privește condițiile de muncă, în special în anumite sectoare – cum ar fi construcțiile, agricultura, confecțiile – acestea sunt precare.

Aspecte care necesită îmbunătățiri din perspectiva indicatorului condiții de muncă și salarii:

-Creșterea salariului minim;

– Măsuri stricte de combatere a „muncii la negru” sau subdeclarate;

– Îmbunătățirea standardelor de securitate și sănătate la locul de muncă.

În evaluarea eficacității politicilor pieței muncii din perspectiva indicatorului „echilibru între viața profesională și cea personală”, am constatcă la nivelul Uniunii Europene politicile privind echilibrul viață-muncă sunt mai avansate, dar cu discrepanțe între statele membre.  Pentru a avea impact notabil, politicile publice trebuie să susțină flexibilitatea muncii și să reglementeze foarte bine concediul parental.

În România, este reglementat concediu de maternitate și paternitate, dar accesul la măsuri flexibile pentru părinți și îngrijitori este limitat. Totodată, sistemul de sprijin pentru îngrijirea copiilor (creșe, grădinițe) este deficitar.

Aspecte care necesită îmbunătățiri din perspectiva indicatorului echilibru între viața profesională și cea personală:

– Flexibilizarea programului de muncă;

– Extinderea programelor de suport pentru părinți și îngrijitori (creșe, grădinițe cu program prelungit).

În evaluarea eficacității politicilor pieței muncii din perspectiva indicatorului „incluziunea pe piața muncii”, am constatpoliticile europene promovează incluziunea grupurilor vulnerabile pe piața muncii (persoane cu dizabilități, minorități, tineri), însă implementarea este inegală între state.

În România, deși în ultimii ani au fost au fost adoptate diverse acte normative în acest sens, integrarea grupurilor vulnerabile – persoane cu dizabilități, romi, tineri post instituționalizați, persoane eliberate din detenței etc. – pe piața muncii este limitată, iar discriminarea și lipsa de oportunități rămân provocări majore.

Aspecte care necesită îmbunătățiri din perspectiva indicatorului incluziunea pe piața muncii:

– Consolidarea măsurilor de incluziune;

– Combaterea discriminării pe piața muncii;

– Adaptarea programelor de angajare și formare la nevoile specifice grupurilor vulnerabile pe piața muncii.

Expertul  din cadrul proiectului

Nume, prenume: Șușa Anca Raluca Funcție: Referent dezvoltare, implementare a politicilor și a măsurilor active pe piața muncii