Nevoia corelării legislației muncii cu inițiativele europene în domeniul ocupării și digitalizării

Trăim într-o epocă în care schimbările tehnologice transformă profund nu doar modul în care comunicăm, ci și modul în care muncim, ne raportăm la angajator și la piața muncii în ansamblu. Digitalizarea, automatizarea, apariția platformelor digitale de muncă și accelerarea ritmului economic au dus la apariția unor forme de ocupare care nu mai pot fi încadrate în tiparele tradiționale ale legislației muncii. În acest context, devine esențială corelarea cadrului legislativ național cu inițiativele europene ce vizează ocuparea forței de muncă și digitalizarea.

Transformările pieței muncii și provocările legislative

Piața muncii se află într-o tranziție fără precedent. Tehnologiile emergente, inteligența artificială, robotica, big data, automatizarea, schimbă nu doar modul în care muncim, ci și natura muncii în sine. Apar forme noi de muncă precum:

• munca prin platforme digitale (ex. Uber, Glovo, Upwork),
• munca la distanță (remote work),
• activitățile freelance și gig economy,
• utilizarea roboților în industrie și servicii.

Aceste forme noi aduc provocări serioase pentru legislația tradițională a muncii, care a fost construită în jurul contractului clasic, full-time, pe perioadă nedeterminată. Drepturile lucrătorilor, programul de muncă, securitatea socială, sănătatea ocupațională și relațiile de muncă trebuie regândite pentru a include și aceste realități.

Inițiative europene relevante pentru ocupare și digitalizare

Uniunea Europeană a propus mai multe instrumente și strategii pentru a ghida această tranziție:

• Pilonul European al Drepturilor Sociale (2017) – stabilește 20 de principii fundamentale, inclusiv acces egal la oportunități, condiții de muncă echitabile și protecție socială pentru toți lucrătorii.
• Agenda pentru competențe în Europa (2020) – promovează perfecționarea profesională și recalificarea în vederea adaptării la cerințele unei economii digitale și verzi.
• Directiva privind condițiile transparente și previzibile de muncă (2019) – extinde protecțiile pentru lucrătorii atipici și cei care lucrează pe platforme.
• Pachetul privind munca pe platforme (2021-2023) – urmărește să asigure drepturi de muncă pentru lucrătorii digitali și transparență algoritmică în deciziile automate (de exemplu, alocarea comenzilor).

De ce este necesară corelarea legislației naționale cu aceste inițiative

a) Pentru a asigura protecția lucrătorilor digitali

În prezent, lucrătorii din economia digitală sunt adesea lipsiți de protecție socială. De exemplu, un curier Glovo este, în majoritatea cazurilor, considerat lucrător independent, fără asigurare de sănătate, pensie sau concedii plătite. Directiva europeană privind munca pe platforme propune prezumția legală de angajare pentru acești lucrători, iar România trebuie să o transpună eficient.

b) Pentru a reduce decalajul de competențe

Digitalizarea impune dobândirea de noi competențe. UE finanțează prin programe ca Erasmus+, Fondul Social European Plus (FSE+), dar este nevoie ca legislația națională să stimuleze în mod concret participarea angajaților la formare continuă. În prezent, România are una dintre cele mai mici rate de participare la formare profesională din UE.

c) Pentru a crește atractivitatea pieței muncii românești

Investitorii sunt interesați de piețe stabile și predictibile. O legislație aliniată la standardele europene oferă claritate în privința raporturilor de muncă, reduce birocrația și încurajează inovația. În plus, facilitează mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă.

d) Pentru a preveni excluziunea socială

Digitalizarea poate adânci inegalitățile dacă nu este însoțită de politici echitabile. Persoanele vârstnice, cele din mediul rural sau din categorii vulnerabile riscă să fie lăsate în urmă. UE recomandă măsuri active de incluziune digitală și acces echitabil la infrastructura digitală.

Exemple de bune practici în alte state membre

Estonia – este un lider european în digitalizarea serviciilor publice și a muncii, oferind cetățenilor și angajatorilor un cadru digital integrat și ușor de utilizat.

Olanda – a introdus reglementări clare pentru lucrătorii pe platforme și scheme de sprijin pentru recalificarea celor afectați de automatizare.

Germania – investește masiv în formare profesională duală și în colaborarea dintre sistemul de educație și mediul de afaceri, anticipând nevoile viitoare ale pieței muncii.

Uniunea Europeană promovează constant politici menite să sprijine ocuparea forței de muncă și să asigure tranziția digitală în mod echitabil și sustenabil. O astfel de adaptare nu înseamnă doar aliniere la cerințe externe, ci reprezintă un demers necesar pentru asigurarea echității sociale, a protecției lucrătorilor și a eficienței economice într-o societate modernă. Transformările aduse de inteligența artificială (AI) în piața muncii sunt profunde și rapide, cu efecte directe asupra felului în care lucrăm, dar și asupra raporturilor juridice dintre angajatori și angajați. Apariția AI-ului generativ, algoritmilor de luare a deciziilor și sistemelor automate de management al resurselor umane ridică întrebări esențiale pentru legislația muncii și necesită intervenții legislative clare și eficiente.

Un prim motiv al acestei corelări este nevoia de flexibilitate și protecție simultană. Inițiative precum Pilonul European al Drepturilor Sociale subliniază dreptul fiecărui lucrător la condiții de muncă echitabile, indiferent de forma de angajare, tradițională sau digitală. Platformele digitale, munca la distanță și freelancing-ul sunt forme de muncă în expansiune, iar legislația națională trebuie să le reglementeze adecvat, oferind protecție socială, siguranță și acces la formare profesională. Prin urmare, este esențial ca legislația muncii din România și din orice alt stat membru să țină pasul cu aceste tendințe, pentru a garanta protecția lucrătorilor, dar și competitivitatea pe termen lung.

De asemenea, strategia europeană pentru Competențe pentru o Europă competitivă, verde și digitală atrage atenția asupra importanței recalificării și perfecționării continue. Astfel, legislația muncii trebuie să încurajeze și să sprijine participarea angajaților la programe de formare profesională, mai ales în sectoarele afectate de automatizare sau tranziția către economia verde. În plus, inițiativele europene pun accent pe egalitatea de șanse și incluziune socială. În acest sens, legislația muncii trebuie să prevină discriminarea digitală și să asigure accesul echitabil la noile forme de muncă și la beneficiile digitalizării, inclusiv pentru persoane din grupuri vulnerabile sau din zone rurale. Nu în ultimul rând, armonizarea legislației facilitează cooperarea transfrontalieră, mobilitatea forței de muncă și atragerea de investiții. Un cadru legislativ predictibil, modern și aliniat standardelor europene reprezintă un avantaj competitiv pentru orice economie.

UE a propus Actul privind Inteligența Artificială (AI Act), care clasifică sistemele AI în funcție de riscuri și impune reguli stricte pentru cele care afectează drepturile fundamentale, cum sunt sistemele de management al personalului. De asemenea, Directiva privind munca pe platforme prevede transparență algoritmică și dreptul lucrătorilor de a contesta deciziile automate.

În România, este nevoie ca legislația muncii să includă dispoziții clare privind:

• dreptul lucrătorului de a fi informat când deciziile care îl privesc sunt luate sau asistate de AI,
• dreptul de a cere intervenție umană,
• interzicerea deciziilor discriminatorii generate de algoritmi „netransparenți”.

AI-ul va elimina anumite ocupații repetitive (contabilitate simplă, prelucrare de date, suport tehnic de bază), dar va crea altele, în domenii precum analiza datelor, supravegherea etică a AI, dezvoltarea de sisteme, securitate cibernetică. Acest proces creează o presiune uriașă pe sistemul de formare profesională. Muncitorii trebuie să fie sprijiniți să se recalifice, iar angajatorii trebuie să fie încurajați fiscal și legal să investească în dezvoltarea competențelor digitale.

Legislația muncii trebuie să:

• să introducă dreptul la formare continuă ca parte a relației de muncă;
• să prevadă obligații pentru angajatori privind instruirea personalului afectat de automatizare;
• să susțină contractele de muncă flexibile, dar sigure (cu protecție socială completă).

Lucrătorii digitali (freelanceri, creatori de conținut, colaboratori în regim remote sau gig workers) nu se încadrează adesea în categoria „salariaților” în sens clasic. De aceea, mulți rămân în afara sistemelor de asigurări sociale, pensii, protecție la concedieri abuzive, sprijin în caz de accidente de muncă.

Apare o problemă juridică, respectiv, acești lucrători sunt adesea fals independenți, adică au o relație de subordonare și dependență economică față de platformă sau client, dar sunt înregistrați ca „PFA” sau „colaboratori”. Uniunea Europeană propune o prezumție legală că acești lucrători sunt angajați (cu posibilitate de dovedire a independenței de către platformă), drepturi de negociere colectivă chiar și pentru lucrătorii independenți, reguli clare privind programul de lucru, timpul de odihnă și transparența algoritmilor.

În România trebuie transpusă modificarea Codului Muncii și a Codului Fiscal pentru a include noile forme de muncă, crearea unui statut hibrid de lucrător digital, între angajat și freelancer, cu acces la un pachet minim de protecție socială, reglementarea clară a relațiilor de muncă prin platforme.

Fără un cadru legislativ adaptat, AI riscă să amplifice inegalitățile, să erodeze drepturile lucrătorilor și să creeze o piață a muncii dezechilibrată. Este responsabilitatea statelor, în parteneriat cu Uniunea Europeană, să construiască o legislație a muncii digitală, etică și umană, capabilă să protejeze nu doar eficiența, ci și demnitatea umană în era automatizării.

Corelarea legislației muncii cu inițiativele europene nu este doar o măsură de adaptare la realitățile actuale, ci și o investiție în viitorul pieței muncii. Doar printr-un efort comun, la nivel național și european, putem construi un mediu de muncă echitabil, inovator și rezilient, capabil să răspundă provocărilor digitalizării și ale unei economii în continuă schimbare. În fața unui viitor incert, armonizarea cu politicile europene este o necesitate.

Data	Expertul  din cadrul proiectului
08.04.2025	Nume, prenume: Gabor Bogdan Funcție: Referent dezvoltare, implementare a politicilor și a măsurilor active pe piața muncii S    Semnătură: