Munca informală sau cum este mai bine cunoscută – „munca la negru” și munca subdeclarată au reprezentat o problemă constată în România. 

Afectează în special sectoare cum ar fi construcțiile, agricultura și industria ospitalieră, dar se extinde și în alte sectoare, subminând securitatea socială a angajaților și reducând colectările la bugetul de stat. 

Munca informală și subdeclarată apare pe fondul contextului economic și fiscal din țara noastră și este în principal generată de sarcina fiscală ridicată asupra veniturilor din salarii, atât din perspectiva angajatorului, cât și din cea a angajatului.

Consecințe ale muncii informale/subdeclarate: Am identificat o serie de consecințe ale muncii informale/subdeclarate, atât la nivelul anagajaților, cât și la nivelul angajatorilor, respectiv a mediului economic și a bugetului de stat.

Astfel, din perspectiva angajatului, munca informală/subdeclarată:

• afectează negativ valoarea pensiei viitoare a angajatului;
• determină un acces redus la sistemul public de sănătate, din cauza contribuțiilor mici sau inexistente la sistemul de asigurări sociale de sănătate;
• angajații care au salarii subdeclarate vor primi indemnizații de șomaj, concediu medical sau concediu de maternitate mai mici deoarece acestea sunt calculate pe baza salariului declarat.

Din perspectiva angajatorului, munca informală/subdeclarată:

• prezintă un risc legal, angajatorul putând fi sancționat cu amenzi semnificative dacă este descoperit că practică munca informală/subdeclarată;
• în timp, poate genera o reputație proastă determinând dificultăți în atragerea forței de muncă.

Pentru mediul economic și bugetul de stat, munca informală/subdeclarată determină:

• pierderi semnificative de venituri la bugetul de stat, deoarece impozitele pe venit și contribuțiile sociale nu sunt plătite sau nu sunt plătite integral;
• lipsa contribuțiilor/contribuțiile incomplete la sistemele de pensii și sănătate afectează finanțarea adecvată a acestor sisteme, ducând la deficite și la un nivel redus al beneficiilor;
• angajatorii care plătesc toate taxele și impozitele sunt dezavantajați în competiție cu cei care utilizează munca informală/subdeclarată, întrucât aceștia din urmă au costuri mai mici.

Măsuri propuse:

1. Reducerea sarcinii fiscale pe muncă ar reduce motivația angajatorilor de a recurge la munca informală/subdeclarată.
2. Întărirea controalelor și sancțiunilor. Controale mai frecvente și mai eficiente ale autorităților competente. Aplicarea de sancțiuni mai severe, mergând până la suspendarea activității angajatorului.
3. Acordarea de stimulente fiscale pentru angajatorii corecți care declară integral veniturile angajaților. Promovarea publică a companiilor care respectă normele pentru a crește competiția pe baza eticii și responsabilității sociale.
4. Educație și conștientizare: Organizarea de campanii de informare pentru angajați și angajatori cu privire la riscurile și consecințele muncii informale/subdeclarate, vizând în special angajații, despre impactul pe termen lung asupra drepturilor lor sociale (pensie, indemnizații etc.).
5. Simplificarea și digitalizarea proceselor de raportare a muncii: Crearea unui sistem digital ușor accesibil pentru declararea salariilor și contribuțiilor pentru a permite o monitorizare mai rapidă și eficientă a activității angajatorilor.

Discrepanțele regionale și sărăcia din zonele rurale

La nivelul României există mari diferențe între ratele de ocupare și oportunitățile de muncă în zonele urbane și rurale. Lipsa infrastructurii, a educației și a oportunităților de formare profesională în mediul rural face dificilă integrarea pe piața muncii.

Piața muncii din mediul rural și în regiunile slab dezvoltate din România este limitată, locuitorii confruntându-se cu o lipsă acută de oportunități de angajare, în comparație cu zonele urbane sau mai dezvoltate economic.  Oportunitățile de angajare sunt în principal orientate către agricultură de subzistență sau mici activități comerciale, care nu oferă siguranță pe termen lung pe fondul lipsei diversificării economice și deficitul de infrastructură din aceste zone.

De exemplu, nivelul salarial sub media națională din zonele rurale sau slab dezvoltate generează migrația forței de muncă atât internă – către regiuni urbane sau mai bine dezvoltate, cât și externă. Exodul forței de muncă vizează în special tinerii care aleg să plece în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite fie în străinătate, fie în orașele mari.

Zonele rurale se confruntă cu un nivel redus de educație și formare profesională, limitând accesul la locuri de muncă de calitate. Cauzele nivelului redus de educație și formare profesională se regăsesc atât la nivelul infrastructurii educaționale, deficitară în multe zone rurale, cu școli subdotate, lipsa unor cadre didactice bine pregătite, transport inadecvat care limitează accesul elevilor la școli, cât și la nivelul oportunităților de formare profesională care, în zonele rurale este limitată, de multe ori, inexistentă, generând dificultăți în dobândirea de competențe relevante pe piața muncii.

În unele zone rurale/regiuni slab dezvoltate, piața muncii se confruntă cu problema subocupării și nesiguranței locului de muncă. Forța de muncă este angajată fie în agricultura de subzistență, fie în activități temporare și necalificate cu locuri de muncă prost plătite, cu puține drepturi sau beneficii, determinând o stare de sărăcie constantă.

Problema discrepanțelor regionale și a sărăciei din zonele rurale, cu implicații în politicile pieței muncii, necesită soluții complexe și integrate, care să combine investițiile în infrastructură și educație, diversificarea economică, precum și măsuri de susținere a ocupării forței de muncă și de reducere a migrației. O politică națională eficientă trebuie să fie bazată pe nevoile specifice ale fiecărei regiuni și să sprijine crearea de locuri de muncă durabile și bine plătite în mediul rural.

Măsuri propuse:

1. investiții în infrastructura de transport și în facilități publice în zonele rurale, pentru a conecta aceste regiuni cu piețele de muncă din zonele urbane;
2. programe de formare profesională adaptate nevoilor locale, care să ofere formare în competențe relevante pentru economia rurală, cum ar fi agricultura modernă, meșteșugurile sau turismul rural;
3. îmbunătățirea infrastructurii educaționale și stimularea accesului la educație prin oferirea de burse, programe de transport și formarea continuă a cadrelor didactice;
4. crearea de parteneriate între școli profesionale și companii locale pentru a oferi tinerilor oportunități de formare practică și calificare într-o varietate de domenii, nu doar agricultură;
5. promovarea activităților economice alternative, cum ar fi micile industrii, turismul rural, sau serviciile, pentru a crea mai multe locuri de muncă în aceste regiuni;
6. crearea unor scheme de sprijin financiar și de mentorat pentru a stimula crearea de mici afaceri în zonele rurale, care să genereze locuri de muncă locale;
7. elaborarea unei strategii naționale pe termen lung care să integreze dezvoltarea economică, educațională și socială în regiunile sărace, cu un accent pe incluziunea socială și reducerea sărăciei.

Expertul  din cadrul proiectului

Nume, prenume: Șușa Anca Raluca Funcție: Referent dezvoltare, implementare a politicilor și a măsurilor active pe piața muncii